Ce rușine!
A fost odată ca niciodată,
Un Copilaș care mânca vesel o înghețată ca orice Copilaș.
Era atât de bună, o învârtea cu bucurie printre degete și muta cornetul din mână în mână... până când vai înghețata s-a rostogolit din mânuțe și s-a lipit direct pe trotuar cu cornetul în sus!
- Oh ce rușine!!! S-a auzit o Voce!
Și când auzea Vocea, Copilașului i se părea că înghețata începe să se topească din ce în ce mai mult și mai mult și să se facă o baltă mare de înghețată peste tot!
Și atunci s-a făcut întuneric!
Într-o dimineață, Copilașul era la micul dejun și bea lapte cu miere. Hmm ce dulce și călduț era, închidea ochii și simțea cana călduță.
Dar vaaai cana i s-a învârtit printre degete, i-a alunecat din mână și s-a vărsat pe masă!
- Oh ce rușine!!! S-a auzit din nou Vocea.
Și când auzea Vocea, Copilașului i se părea că laptele curge în valuri albe pe haine și pe scaun și pe jos și peste tot curge prin geamuri, peste case și peste oameni!
Și s-a făcut brusc întuneric!
Într-o zi, Copilașul era la masa de prânz. Îi era așa de foame că mâinile apucau din toate părțile și de colo și de colo până când vaaai sosul de ketchup a țâșnit direct pe nasul și pe bluza lui albă!
- Oh ce rușine!!! a răsunat Vocea.
Și când auzea Vocea, i se părea sosul se întindea acum pe haine în jos și pe pantofi și pe pereți și pe tavan și totul se făcea roșu în jurul lui! Până și norii albi parcă se transformau în nori de ketchup!
Și iar s-a făcut întuneric!
În altă zi, era la ora de pictură. Era momentul lui preferat când amesteca toate culorile pe foaie și atât de mult îi plăcea încât uita de tot ce era în jur. Dar vaaai din greșeală a dat peste paharul cu apă, apa a intrat în acuarelă și toate culorile s-au întins pe masă și pe foi!
- Oh ce rușine!!! a tunat din nou Vocea!
Și când auzea Vocea, i se părea Copilașului că ... acuarela se întindea pe masă și pe scaune și se prelingea pe parchet, ușa se umplea de culori, curgeau râuri râuri de toate culorile pe străzi, umpleau băncile și casele și lumea toată era pictată în culori.
Și s-a făcut întuneric!
O dată, Copilașul a primit o lanternă minunată, micuță și strălucitoare care lumina oriunde vroia el. Inima i s-a umplut de bucurie, era exact lanterna pe care și-o dorea.
Dar ... nici nu a apăsat bine pe butonul lanternei, abia dacă s-a aprins de câteva ori că lanterna s-a și stricat.
- Oh ce rușine!!! S-a auzit din nou Vocea!
Și când auzea Vocea, Copilașului i se părea că totul se umplea de lanterne stricate, de căni sparte, de creioane rupte, de ghiozdane stricate, casa toată se umplea de uși defecte care nu se mai închid, de carioci uscate și nasturi rupți, lumea toată se umplea de lucruri stricate!
Iar Vocea continua:
- Pe ce pui mâna strici! Nu faci nimic bun, mâinile tale nu știu decât să strice!
Copilașul își privea mânuțele de parca nu erau ale lui, le frământa și nu știa ce sa facă cu ele, unde sa le țină.
- Nu meriți nimic și nu mai primești nimic de-acum încolo!
- Eu fac totul și-ți aduc de toate și tu nu faci nimic bun, strici tot!
Copilașul se uita în toate părțile și parcă nu știa unde ii e locul, unde sa se așeze și el. Nu știa ce să facă cu mâinile, cu picioarele și i se părea că ... nu merită să stea nicăieri.
- Dă-te la o parte, striga Vocea. Strâng eu în locul tău că tu nu ești în stare! Vin eu să-ți fac treaba că ție ți-e lene!
În timp ce lumea întreagă era ocupată să șteargă, să strângă și să repare tot, Copilașul stătea blocat cu picioarele nemișcate. Închidea ochii rușinat, credea că nimic din ce făcea nu era bine, totul era greșit, el era greșit. Nici măcar papuceii nu mai știa unde sunt.
Și ... s-a făcut din nou întuneric.
- Aprinde Lumina în Tine! s-a auzit de sus o voce șoptită.
Și chiar atunci s-a aprins Felinarul de care se rezemase Copilașul.
- Cine ești? a întrebat Copilașul.
- Demult de tot credeam că nu sunt nimic...
- Dar văd că ești un Felinar ...
- Așa e! Dar demult credeam că sunt un Felinar care nu folosește la nimic. Am să-ți spun Povestea mea:
Mi se părea că ziua e așa de lungă, că toată ziua stau degeaba, înfipt și blocat în pământ și nu sunt bun la nimic. Că ar trebui să fac ceva cu adevărat special ca să merit bucățica de pământ în care stau. Așa că seara, când trebuia să ma aprind și să luminez străzile, mă străduiam din răsputeri să luminez ca nu cumva să fiu aruncat. Atât de frică îmi era să nu creadă cineva că nu sunt bun și să mă scoată din pământ încât mă forțam să dau lumina cea mai puternică, să fiu Felinarul care se aprinde primul și care strălucește cel mai intens dintre toate.
Până când... într-o zi, am obosit iar lumina mi-a slăbit căci nu mai aveam putere.
Treceau mașini și oameni pe lângă mine și eu pâlpâiam și suspinam:
- Toată ziua stau degeaba, nu fac nimic special ... sunt doar un Felinar...
Atunci Soarele mi-a bătut în geam, m-a încălzit cu razele lui și mi-a spus:
- Prin tine strălucește Soarele! Prin tine se vede cerul albastru, se văd norii, se văd păsările și oamenii!
- Oh nu m-am gândit la asta ... am răspuns eu Soarelui.
- Prin tine se vede lumea toată dar nu te vezi tu pe tine?
- Dar cum să mă vad, am întrebat eu Soarele.
- Aprinde lumina în tine și uită-te în tine! Vezi cât ești de frumos și de minunat!
Și pentru prima dată am aprins lumina în mine nu pentru ceilalți sau ca să dovedesc ceva ci ca să văd cât sunt de frumos. Iar Soarele a continuat strălucind:
- Nu trebuie să faci nimic special ca să meriți un loc! Tu ești deja special doar pentru că ești aici!
Și wow de atunci am iubit lumina din mine și am strălucit pentru mine!
- Așa îți spun și eu ție Copilaș:
"Aprinde lumina în tine și uită-te în tine! Vezi cât ești de frumos și de minunat!"
- Dar cum să fac ... tu ai un bec în interior, eu nu am nimic ... a întrebat Copilașul.
- Lumina ta este Atenția! Acolo unde îți duci atenția acolo se aprinde lumina!
- Ce vrei să spui?
- Tu crezi că dacă lanterna mică s-a stricat, te-ai stricat și tu? Tu crezi că dacă înghețata s-a topit te-ai topit și tu? Dacă s-a vărsat laptele te-ai vărsat și tu și ai dispărut?
- Știu și eu ...
- Aprinde lumina și uită-te în jur: Ce vezi? Cât lapte este într-o cană? Câtă înghețată este într-un cornet? Câtă acuarelă este într-un tub?
- Doar atât cât intră într-o cană, într-un cornet, într-un tub ... a răspuns Copilașul.
- Exact! Deci poate fii strâns și reparat?
- Da ... nu e așa mult cum mi se părea, a răspuns Copilașul.
- Acum că ai aprins Lumina, Uită-te în tine și rămâi în tine: Tu ești tot aici iar Soarele tot strălucește pentru tine!
- "Eu sunt tot aici ... iar Soarele tot strălucește pentru mine?" a repetat încet Copilașul. Vrei să spui că eu sunt diferit de înghețata topită și de laptele vărsat și de lanterna stricată? Că eu nu dispar odată cu ele?
- Unde ești tu Copilaș? În lucruri sau în tine?
- În mine ...
- Uită-te în jurul tău, nu s-a schimbat nimic, Soarele oricum strălucește pentru tine! Dar pierzi bucuria din a face și a străluci pentru tine!
- Uneori, a continuat Felinarul, credem că nu suntem suficienți, așa cum am crezut și eu despre mine. Și că, dacă ne străduim să facem totul, sa fim primii și să facem mai mult decât toată lumea, vom primi un premiu special. Dar oare ne folosește la ceva dacă facem totul doar ca să dovedim că merităm?
- Nu cred...a răspuns Copilașul.
- Alteori, credem că suntem greșiți și tot ce facem e greșit și atunci alegem să nu mai facem nimic. Dar oare ne folosește la ceva dacă ne credem greșiți?
- Nu cred ...a spus Copilașul.
- Ti se pare că Soarele strălucește mai tare pentru cel care face mai multe lucruri sau mai bine sau mai repede?
- Nu ... pare să strălucească la fel.
- Ti se pare că Soarele strălucește mai puțin pentru cel care face mai puține lucruri sau mai încet sau mai greșește?
- Nu ... Soarele strălucește la fel pentru toată lumea! S-a luminat la față Copilașul!
- Aha deci degeaba faci lucruri multe sau puține, frumoase sau mai puțin frumoase, dacă le faci doar pentru a fii văzute de alții dar nu te vezi tu pe tine!
Aprinde lumina în tine Copilaș și bucură-te când faci lucruri din iubire pentru tine!
Atunci vei străluci ca un Soare!
Și să-ți mai spun un Secret, a licărit Felinarul:
Atunci când aprinzi Lumina în tine poți să o vezi și în ceilalți. Și iți vei da seama cat de frumoși și strălucitori sunt doar că uneori devin prea mici în fața unui strop de lapte.
De-atunci în fiecare seară înainte să adoarmă, Copilașul își șoptea:
" Aprind lumina și mă uit în mine! Sunt atât de frumos și de strălucitor!"
Postări
