Păpușa Magică

marți, iunie 28, 2016 3 Comments A+ a-





A fost o dată ca niciodată,

O fetiță tare cuminte și ascultătoare pe nume Lili Ann.
De când se știa, Lili Ann era de acord cu tot ce spuneau ceilalți, asculta și răspundea politicos la tot ce era rugată. Când spunea "Da" buclele ei blonde se clătinau înainte și înapoi iar ochii ei albaștri clipeau cuminți. Nici nu-și putea închipui că ar putea fi altfel decât spunea mămica ei.

Lili Ann mânca tot din farfurie, își aranja frumos hăinuțele în dulap, ajungea întotdeauna prima la grădiniță, pleca din parc atunci când era timpul să plece și se culca atunci când era ora de culcare. Mama îi alegea hăinuțele și jucăriile iar ea era de acord cu ele și nu vroia altceva.

Într-o zi, când se plimba liniștită cu mămica ei, Lili Ann s-a oprit pentru brusc în dreptul unui magazin de jucării!

- Oh wow! a șoptit ea fără să vrea cu ochișorii albaștri măriți și năsucul lipit de vitrină.

Văzuse cea mai frumoasa Păpușă din lume cum îi zâmbea dincolo de geam! Ochii ei albaștri s-au cufundat în ochii albaștri ai Păpușii și au clipit amândouă în același timp.


Dar Mama se grăbea și nu puteau intra în magazin.
- E doar un magazin de jucării Lili Ann, hai, trebuie să ajungem acasă!
- Da mami, a plecat ochii tristă Lili Ann.
Păpușa a plecat și ea ochii tristă.

De atunci Lili Ann a rămas cu gândul la Păpușa din vitrină. Nici nu-și putea închipui că ar putea să o roage pe mămica ei să-i ia Păpușa, ea nu era o fetiță insistentă ca alți copii, ea era mereu de acord cu mămica ei!

Dar Păpușa aceea... Păpușa aceea era atât de frumoasă...
Lili Ann închidea ochii și își imagina cum o strânge tare la piept și se pierde în ochii ei albaștri ca cerul. Cum îi mângăie obrajii roz și îi simte pielea fină de porțelan.


Își imagina cum îi piaptănă părul și șuvițele negre îi gâdilă degetele. Vedea cum îi dă jos hăinuțele cu grijă și o îmbracă încetișor cu alte hăinuțe curate. Cum șușotesc amândouă și-și spun secrete iar seara citesc povesti magice. I se părea ca aude cum chicotesc amândouă în pătuț și adorm una lângă alta.


Tare i-ar fi plăcut să aibă o prietenă cu care sa meargă la grădiniță, la plimbare sau la cumpărături, s-ar fi simțit înțeleasă și iubită cu o astfel de păpușă.

O vedea pe Păpușă zâmbindu-i în vis, o vedea cum coboară de pe raftul din vitrină și îi sare în brațe! Dar, când se trezea dimineața și deschidea ochii, camera ei, plină de jucării de toate felurile și culorile era goală fără Păpușa visată ...

Ziua începea și Lili Ann își făcea treaba ei cuminte.

Într-o zi, s-a nimerit sa ajungă din întâmplare aproape de magazinul unde văzuse Păpușa! Lili Ann a recunoscut drumul, inima a început sa-i bată cu putere! Poate că ... poate că acum ar putea să-și strângă în brate Păpușa! Dar Mama părea că merge pe alt drum și se îndepărtează de magazinul cu jucării! Fără sa stea pe gânduri, Lili Ann s-a smucit dintr-o dată din mâna mămicii și a fugit spre vitrină, cât pe ce să se izbească de trecători.

Cu mânuțele pe vitrină, a început să caute curioasă printre rafturi, ochii se învârteau întrebători, scotocea cu privirea printre plușuri, roboți și alte jucării. Păpușa dispăruse!


- Vino Lili Ann! s-a auzit din spatele ei vocea calmă a mămicii.

Ochii ei albaștri s-au închis trist și n-au mai văzut cerul din ochii Păpușii!

Mămica a luat-o de mână și i-a spus zâmbind :
- In curând o să fie ziua ta de naștere! Te uitai după o jucărie frumoasă, nu-i așa? Cred că știu ce ți-ai dori.
- Da? Chiar știi? a clipit Lili Ann cu speranță și bucurie în voce.
Nu-i venea să creadă că mămica ei o să-i facă surpriză chiar Păpușa pe care și-o dorea. Aștepta cu nerăbdare să vină ziua ei de naștere, își imagina cum o strânge tare tare în brațe pe Păpușa ei frumoasă, cum dansează împreună același dans. Tăia zilele din calendar și țopăia de bucurie când vedea cum se apropie aniversarea ei.

Si ziua ei a venit! Cu mânuțele tremurând de emoție, Lili Ann a tras de fundița roșie, a rupt în grabă ambalajul roz, a desfăcut cutia, a băgat mâinile amândouă înauntru pregătită să strângă Păpușa în brațe și a scos cadoul.

Zâmbetul i-a dispărut brusc.
 
- Nu-i așa că e un bebeluș frumos? Uite poți să-i dai de mâncare cu biberonul, să-i schimbi scutecul, hăinuțele, să-l culci în pătuț! Am văzut că multe dintre prietenele tale au un bebeluș de jucărie și eram sigură că iți dorești și tu unul la fel.
- Da mami ... a spus încet Lili Ann, Mulțumesc! Si a fugit în camera ei cu bebelușul.
L-a azvârlit cât colo! Ochișorii maronii s-au învârtit în capul bebelușului și a început să plângă: "Oaa Oaa!"
- Ce frumos se joacă Lili Ann, se auzea în camera cealaltă unde erau părinții și invitații.
Dar plânsul ei înăbușit în pernă nu se auzea, ea era o fetiță cuminte și mulțumea pentru orice primea.

In noaptea aceea, Lili Ann nu putea să adoarmă, se gândea la Păpușa cu ochi albaștri. Pentru prima dată ar fi vrut să aibă ceva doar al ei, să intre în magazin singură și să ia Păpușa. Pentru prima dată ar fi vrut să nu mai fie cuminte! Ar fi vrut să facă diferit de mămica ei, ar fi vrut sa spună "Nu! Nu vreau să plecam din magazin, vreau Păpușa asta, doar pe asta!"
Dar ... era prea târziu, Păpușa nici nu mai era în vitrină, probabil ajunsese la altă fetiță care știuse cum să spună că vrea Păpușa.

A doua zi la grădiniță, Lili Ann se străduia să fie veselă.

Când deodată, observă în brațe la o colegă ochii albaștri ai Păpușii. Alergă veselă înspre ea, ca și cum nimic nu mai exista, ca și cum nimeni nu o vedea, ca și cum Păpușa era doar a ei. Smulse din iubire Păpușa dar țipătul colegei o trezi brusc:

- E Păpușa mea! Nu ai voie! Mama mi-a făcut-o cadou!

Lili Ann a fugit speriată și furioasă în colțul celălalt al camerei, bebelușul ei de jucărie plângea, îi era foame! 

Câteodată, privirile celor două fetițe se mai ciocneau și cât pe ce să sară scântei, noroc că programul de grădiniță o punea pe fiecare la locul ei.

Doar Păpușa zâmbea complice: ea știa Secretul! 

Din când în când, Păpușa își îndrepta ochii spre Lili Ann ocupată cu bebelușul de jucărie. Lili Ann ridica privirea și pentru o clipă ochii lor se contopeau în cerul albastru!

Lili Ann era acum fericită:
Descoperise că Păpușa devenea a ei, ori de câte ori închidea ochii și își imagina cum o strânge în brațe. In visul ei, Păpușa devenise și mai frumoasă, devenise vie și adevărată!

Păpușa îi șoptea atunci:

"Eu sunt mereu în tine! Visează-mă și iubește-mă și vei primi mai mult decât o păpușă de jucărie! Vei primi Magia Vieții"


3 comentarii

Write comentarii
Anca
AUTHOR
29 iunie 2016 la 00:09 delete

Ioi...Lili Ann m-a facut sa vad o straduta in panta dintr-un orasel frumos al copilariei mele. Acolo era un magazin cu o papusa in vitrina. Am apucat sa o vad putin, insa suficient ca sa mi-o doresc. Insa, atunci ca si acum nu spun ce imi doresc. Tati era prins cu treburile lui si dorinta mea credeam ca nu-si are locul in schema. M-am urcat in masina, trista pentru papusa ce ma astepta dar si pentru ca nu am avut curaj sa-I spun tatalui meu nimic. Nici nu stiu daca imi doream cu adevarat sa fie a mea sau doar sa stau 5 minute sa o privesc. Stiu si acum unde e magazinul, desi nu era in orasil nostru. Azi cred ca nevoile copiilor trebuie indeplinite. Dar papusa din vitrina nu era o nevoie. Era o dorinta. Azi stiu ca dorintele, desi sunt imposibile e sanatos sa fie verbalizate. Azi nu-mi doresc papusi. Azi as vrea sa fiu cu tati, pe straduta in panta din Tasnad, sa ne tinem de mana si sa vorbim. Nu despre papusi, ci despre noi. Azi imi verbalizez aici o dorinta imposibila.

Reply
avatar
Flo
AUTHOR
29 iunie 2016 la 12:37 delete

M-ai emotionat Anca, iti multumesc pentru ce ai scris!

Reply
avatar