Ghiozdanul azvârlit

miercuri, decembrie 28, 2016 6 Comments A+ a-


A fost o dată ca niciodată,

Un Ghiozdănel tare cuminte, frumos și colorat ce încerca mereu să-i facă pe plac băiețelului care-l purta.

Se străduia din răsputeri să fie cel mai bun Ghiozdănel din lume și să ducă tot punea băiețelul înăuntru. Gustări, sticle cu apă, cărți, penare, jucării, era umplut până la refuz și abia se mai închidea, dar Ghiozdanul nu vroia să-și dezamăgească băiețelul.

De multe ori era târât de colo colo, aruncat pe jos, uitat pe unde se nimerea, călcat pe sub bancă, luat în picioare și azvârlit. Când nu se ducea la școală, băiețelul îl lua la magazin și îl  ticsea de cumpărături. Când se ducea în parc, îl îndesa cu jucării, haine, mingi, palete și câte și mai câte. Iar seara când ajungea acasă, era golit și aruncat pe jos.

Ofta trist în buzunar: 'Nici astăzi nu s-a purtat frumos cu mine băiețelul. Orice fac, tot nu e mulțumit de mine... oricât de mult mă străduiesc, degeaba... sunt mereu aruncat'
Si  în fiecare seară, se încuraja singur: 'Poate că mâine, dacă o să duc mai mult... poate că mâine se va uita la mine!'

A doua zi, o lua de la capăt, băiețelul îi umplea buzunarele la maxim, îi forța fermoarul cât pe ce să facă Poc iar Ghiozdanul își întindea șnurul cât de mult putea și își spunea: 'Hai încă un pic, astăzi o să vadă cât de mult mă străduiesc și sigur îmi va mulțumi'
Dar... seara era la fel, băiețelul își lua ce avea nevoie din Ghiozdan și-l azvârlea pe unde se nimerea. Rămânea șifonat cu fermoarul deschis, cu șnurul atârnând, uitat singur într-un colț al camerei și spera în fiecare seară că a doua zi va fi altfel, că a doua zi va fi văzut și iubit. Si așa, zi după zi, Ghiozdanul devenea din ce în ce mai trist și mai obosit, cusăturile începeau să se slăbească iar culoarea lui să pălească.

Până când intr-o zi, Ghiozdanul nu a mai putut! Băiețelul l-a luat la magazin si l-a umplut cu o mulțime de cadouri de Crăciun. Buzunarele erau ticsite de cutii, pungi colorate, bomboane care stăteau să cadă. Si oricât îndesa băiețelul cadourile înauntru, oricât se străduia Ghiozdanul să le ducă, era prea mult. Fermoarul nu a mai rezistat, a scârțâit zgomotos și a făcut poc, capsa a sărit în sus cu furie, bretelele s-au rupt și Ghiozdanul a căzut rușinat pe jos.

- Ohhh! Nu ești bun de nimic! Nici măcar nu ești în stare să duci niște cadouri!, a izbucnit băiețelul și a izbit Ghiozdanul de perete. Cataramele au făcut clanc de perete și Ghiozdanul s-a mai rupt o dată.

A rămas așa gol și  lipit de perete, s-a închis înăuntru și a crezut că de-acum înainte nu mai este un Ghiozdan...

O minge curioasă a văzut Ghiozdanul aruncat, a înțeles tot ce s-a întâmplat și a început să țopăie jucăușă în jurul lui.

- De ce oftezi Ghiozdănel?
- Pentru că nu sunt bun de nimic, nici măcar nu mai știu ce sunt...
- Păi să vedem, ai vreo etichetă pe undeva? Uite acolo pe interiorul buzunarului, ce scrie acolo?
- Ghiozdan scrie ... a mormăit îmbufnat Ghiozdănel în buzunar, știam deja...
- Hmmm Ghiozdan deci ... Dar ce fel de Ghiozdan, asta nu scrie, asta hotărăști tu! Întrebarea este cum te vezi tu pe tine? Ce fel de Ghiozdan vrei să fii?
- Ce vrei să spui? a pufnit nedumerit Ghiozdanul.
- Ești dezamăgit că băiețelul nu ți-a dat atenție și nu ți-a mulțumit dar ... Când ai mulțumit tu buzunarelor tale, fermoarului, cataramelor, șnurului? Când ți-ai mulțumit ție pentru tot ce ești Tu?
- Păi ce mare lucru am făcut... pentru ce să-mi mulțumesc?
- Tocmai ăsta e secretul, să-ți mulțumești pentru că ești un Ghiozdan perfect fără să faci nimic pentru asta, doar pentru că ești! Primul care trebuie să-ți mulțumească și să-ți dea atenție ești chiar tu, nu băiețelul!
- Ce vrei să spui? Băiețelul mă va băga în seamă fără să car nimic pentru el?
- Așa cum te vezi pe tine și te îngrijești, așa ești văzut și de ceilalți!  Când te simți un Ghiozdan forțat și azvârlit, exact așa ești privit și tratat! Cum ar putea să se uite băiețelul la tine dacă tu nu te uiți la tine și nu te iubești?

Si înainte să sară afară la joacă, mingea săltăreață l-a tras pe Ghiozdan de bretele și l-a dus în fața geamului:
- Un pic de aer și lumină o să-ți facă bine! a bătut mingea în jurul lui și a țâșnit afară.
Nu uita Ghiozdănel: Înainte să aștepți să-ți mulțumească ceilalți, mulțumește-ți tu ție pentru tot ce ești!

Parcă era mai bine aici la geam decât lipit de peretele rece. Nu era chiar așa rău să nu facă nimic pentru băiețel, ba chiar putea să respire și să ia o pauză, oricum băiețelul iși luase alt ghiozdan.
Poate chiar avea dreptate mingea... Uitase complet că fusese croit un Ghiozdan perfect și că avea tot ce-i trebuie în el! S-a scuturat la aer și a început să-și simtă materialul de Ghiozdan, să-și învârtă șnurul și să-i mulțumească, să-și scârțâie fermoarul înainte și-napoi, să-și miște cataramele și să le mulțumească, să-și potrivească toate capsele cu grijă clanc clanc și să le mulțumească, să-și  umple buzunarul cu aer și să respire!

Zi după zi, Ghiozdanul lua raze de soare de la fereastră și își umplea buzunarele cu lumină.
Zi după zi, se simțea tot mai bucuros, mai plin și mai strălucitor.

Într-o zi, băiețelul a văzut din nou Ghiozdanul vechi la fereastră. Ce frumos îi apărea acum.
- Iartă-mă că te-am aruncat de atâtea ori Ghiozdănel, nu am știut cum să fac.
L-a ridicat cu grijă, i-a verificat fermoarul și capsele, i-a reparat bretelele, l-a șters cu un șervețel și l-a purtat cu drag pe spate.
De-atunci a avut grijă să pună înăuntru doar atât cât putea duce Ghiozdanul.
Iar seara în timp ce-l golea de lucruri și îl așeza frumos pe spatele scaunului, îi spunea zâmbind: 'Mulțumesc Ghiozdănel!'
'Mulțumesc și eu, băiețel!' tresărea de bucurie Ghiozdanul.
'Mulțumesc Mingiuță că mi-ai adus aminte!'
'Îmi mulțumesc eu mie pentru tot ce sunt' și se aranja plin de lumină pe scăunel.

Sfârsit

6 comentarii

Write comentarii
Unknown
AUTHOR
1 februarie 2017 la 21:34 delete

Copiii mei s-au oprit din citit ca sa isi ia ghiozdanele in brate.😚😚 Multumim din suflet si pentru aceasta poveste!

Reply
avatar
Flo
AUTHOR
2 februarie 2017 la 07:22 delete

Cu mare drag Raluca 😊 Ma bucur nespus de mult!!! Si eu va multumesc din suflet!

Reply
avatar
Unknown
AUTHOR
1 martie 2017 la 12:19 delete

Foarte frumoase povestile tale. Le citesc cu mult drag, nu ma pot opri, abia astept sa le citesc si fetelor mele... Continua tot asa! Mari.

Reply
avatar
Flo
AUTHOR
1 martie 2017 la 14:31 delete

Ce fericita sunt!!! Iti multumesc din suflet Mari!

Reply
avatar
Magdalena laura
AUTHOR
5 noiembrie 2017 la 22:09 delete

Am fost si eu un "Ghiozdanel" trist si dupa ce au inceput sa " sara capsele etc" am reusit sa ma opresc din valtoare si sa ma vad si apreciez. Ce frumos asterni tu toate aceste taine in cuvinte. ❤❤❤

Reply
avatar